(Tu spui că elefantul e furnică)
Minciunile tale au prins rădăcini
Şi au dat naştere unui copac obosit de greutatea fructelor,
Pe care, bineînţeles, nu le înghite nimeni.
Ai spus şi că furnica poate fi elefant.
Te lăudai că şi lupul îşi schimbă năravul
(am aşteptat degeaba aproape un an de zile).
Am observat doar cum lupul îşi schimbă raţiunea
(sau, de fapt, doar bate vântul),
dar viciile şi le păstrează ca pe un cufăr opulent…
Copacul tău leneş rodeşte în fiecare zi,
În ciuda mea şi fără ca eu să simt.
(Nu ştiu cum, dar când am lăsat creionul jos,
terminând de scris reproşul,
mi-ai dat bip. Poate că încă mai iubesc).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu