Frunze de palmier

Încerc să-ţi scriu un ultimatum dintr-un palmier.
Vântul adie şi face să se cutremure
Rândurile creponate de mine
Pe frunza de palmier,
Care e mânjită de noroiul uscat.
Mă simt lipsită de opinie ca un sifon.
Şi rămân fără cuvinte
Ca un sifon tulburat care nu are acid…

Ţi-am spus că natura e primitoare cu cei blânzi,
Dar nu ştiu dacă vei primi acest ultimatum.
Inima mea a rămas la tine, în sufragerie, lângă telefonul fix,
Deşi trupul meu este în palmier…

Priveşte biletul:
„Te rog să vii lângă mine,
ca amândoi să ne facem vânt
cu frunzele de palmier.”