Just another blog...just boring....just kidding!!! But Just me!!!



duminică, 21 martie 2010

MATINAL NEDORIT

MATINAL NEDORIT
(Sau cum te descoperi prea târziu)
- cuvinte despre mine şi „el”-


Iluzia îmi displace precum o prăjitură greţoasă…

M-am trezit alarmată de ceasul unei noi realităţi,
Dură, dominantă şi diferită de tot ce am ştiut…

Imnul pueril şi-a găsit identitatea
Într-un eu mai matur,
Mai trecut prin viaţă…

În vechea eu totul era şarmant…
Şi acum este…dar uneori
Dorinţele se bat pe ringul de box
Şi un arbitru obiectiv lipseşte din inima mea,
Căci doar eu sunt prin preajmă.

L-am întrebat chiar pe el
Dacă vrea să fie arbitrul meu de box.
El scrijelea o gumă lipită ostentativ
Pe un gard cu ţepi în capăt.
Râzând la început, apoi mirat,
Mi-a răspuns că nu poate să fie arbitru,
Deoarece nici el nu a angajat încă pe cineva
Şi ar dori să se identifice mai întâi pe el
Şi apoi să-i ajute şi pe ceilalţi,
Din care fac parte şi eu…

Pe el îl văd trecând acum
Printr-un magazin mic din cartier.
Intru şi mă îndrept direct spre raftul cu cosmetice,
Unde sper să găsesc fondul de ten preferat.
(Fondul de ten îi ajută pe unii dintre noi
să-şi ascundă timiditatea, teama, dorinţa prea mare,
setea de răzbunare, invidia, bucuria falsă, şi chiar
rănile din dragoste.
Eu folosesc acest fond de ten de ani întregi.)
El vine însă spre mine cu o pungă în mână.
Îmi arunc privirea curioasă
Şi mă gândesc că poate este un cadou
Care va fi dăruit unei alte angajatoare disperată.
Un copil cu o figură cam ciudată se apropie de pungă
Şi trage de ea ca un nebun până o rupe.
Din ea cade mlădios o pereche de mănuşi de box nou-nouţe.

Rămân uimită.
Dumnealui rămâne şi mai uimit,
Precum o piatră refuzată la export.
Deodată, m-a apucat un râs nefast pentru ceea ce doream să par.
Şi el s-a roşit… Doamne, ce roşeaţă!
În ce fel a putut să se dea de gol!
„Ce ai de gând să faci cu ele?”l-am întrebat.
„Mai nimic. De fapt, sunt un cadou”, a spus dumnealui.
(Mi-am dat seama atunci că nu puteau să fie pentru mine.
El îmi făcea cadouri numai de ziua mea şi de Ziua Îndrăgostiţilor
şi atunci îmi dăruia-în fiecare an-un buchet de trandafiri galbeni
şi o ciocolată amară.)
„Cadoul este pentru o persoană ideală care angajează
un arbitru obiectiv”, a continuat el.
„O persoană dulce pe care o iubesc
Şi doresc să-mi supun raţiunea gândurilor sale.
Acea femeie eşti chiar tu.
Dar mai întâi spune-mi dacă eşti reală,
Căci eu te văd perfectă”.

Iluzia îmi displace precum o prăjitură greţoasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu