Agrafa mea cu floare neagră

- falşilor amici –
lui Eibrab Lutsof


Agrafa mea cu floare neagră
a întreprins o călătorie uluitoare
spre veşnicul foc verzui.
Eu nu mă-ntreb decât
dacă cineva a mai udat-o,
deoarece i-a venit vremea să înflorească
în părul meu încurcat.

Agrafa mea cu floare neagră
e neagră de supărare.
Îşi rupe câte o petală
şi nu mai ştie câte a avut
când era prietenă cu chibriturile.

Agrafa mea cu floare neagră
e roasă şi umilită
şi timidă foc.
Zace cu ochii-n tavan.
Eu o – ntreb :
„Agrafa mea cu floare neagră,
de ce vrei să stai acolo?
Hai în părul meu încurcat,
să-nveţi să înoţi când nu ai vâsle.”

Amica mea, agrafa
mi-a răspuns:
„Nu pot, căci acum
chibriturile mă lămuresc pe scurt
cum să stau mai bine şi mai comod
în părul tău încurcat.
Şi, în plus, şi aici am vâsle misterioase
şi valuri uriaşe şi netede.”

I-am spus să nu mă mai „pieptene”
Căci asta e treaba pieptenului.