Lecția din taxi

Maşini trec aiurea-n drum,
Pe stradă, lumea doarme-n geci.
Aştept un biet de taxi.
Nimic. Nici chiar orizontul nu-mi oferă un taxi.
Dintr-un far alb radiază dungi de răcoare.
Chiar nu mă plictisesc…

Atunci ai apărut tu din orizontul îngăduitor.
„Da, merg în New York!” ţi-am spus.
Ah! Ce căldură dăinuia
În maşina ta!
„Da, e soare frumos astăzi!”
„Îmi place culoarea rujului tău!”
„Şi mie.”
„Şi în special ochii”.


„Aici sunt mulţi de tot ca mine
În New-Yorkul nebănuit,
Dar fetiţo, să ştii bine,
Că îţi voi deveni iubit…
În New-York, continuă el,
Lucrurile au două sensuri:
Unul repede şi altul mai încet.
Aici, lucrurile sunt de două feluri:
Trecătoare sau permanente.
Tot în New-York, visurile sunt de două feluri:
Nesimţite sau tocilare.
Mama mi-a spus că sunt trei feluri de prăjituri:
Cu muştar, ketchup sau cimbru.
Bunicul mă bătea la cap că în New-York-ul mult iubit
Sunt două tipuri de oameni:
CA MINE şi CA TINE.
Sigur mă înţelegi.”

I-am mulţumit pentru lucrurile deja ştiute
Şi i-am promis că ne vom mai întâlni.”